In fiecare an, la inceputul lunii noiembrie, are loc la Birmingham cel mai amplu si mai important eveniment din lumea cake design-ului, Cake International. Este un targ la care participa expozanti si competitori din lumea intreaga. Participarea la acest targ este un adevarat test pentru oricine lucreaza in acest domeniu. E un loc fascinant, un loc de intalnire pentru artistii de pe toate continentele, un loc in care creativitatea participantilor te lasa fara cuvinte.

In 2019, am avut si eu privilegiul de a vizita targul si de a intra in competitie cu o lucrare, in categoria "Aranjament floral".

Ca sa fiu foarte sincera, anvergura competitiei ma cam speria. Doar ca, asa cum se intampla uneori in viata, apar oamenii "strategici" la momentul potrivit. Eu am avut parte de o asemenea aparitie cand ma asteptam mai putin. Nu aveam intentia sa plec in Anglia. Dar, cu vreo luna inainte de competitie, mi-a scris cineva un mesaj. Ne stiam doar din online, nu ne vazuseram niciodata in realitate. Este vorba despre cea cu care m-am imprietenit intai pe Facebook si care mi-a devenit ulterior o prietena reala si foarte draga, Iren Gedo. Ea ma intreba daca voi merge la CI si, pentru ca eu nu intentionam asta, a insistat. Dar stiti cum a insistat? Intr-un mod in care nici nu stiam cum sa o refuz. Orice pretext invocam, mi-l "dizolva" instant. Mi-a tradus regulamentul, m-a initiat, m-a pus in tema cu cerintele, mi-a rezervat camera in acelasi hotel in care se cazase ea, s-a oferit inclusiv sa vina sa ma astepte la aeroport, doar sa ma mobilizez si sa incep sa fac lucrarea pentru concurs. Nici nu prea intelegeam eu de ce insista, in plus, parca nici incredere in mine nu prea aveam, dar, pana la urma, am zis "da". Si foarte bine am facut! A fost cea mai uluitoare, cea mai emotionanta experienta din viata mea de sugar flower artist.

Editia din 2019 a fost impresionanta. Sute de lucrari au intrat in concurs pe diverse categorii. Pe langa exponatele din competitie, foarte multe firme si-au deschis standuri cu produse. Era ca o poveste totul. Tot ce ti-ai imaginat vreodata, legat de cake design, gaseai acolo. Foarte multe demonstratii live, workshop-uri, colaborari, totul te atragea si iti fura privirea si atentia. Timp de trei zile, am tot vizitat standuri, am facut poze si tot nu am reusit sa vad tot ce era acolo.

A fost o decizie buna participarea mea. Ulterior, a aparut pandemia, iar targul a luat o pauza. S-a reluat, eu nu am mai mers, dar am inteles ca nu mai are aceeasi anvergura pe care o avea pana in pandemie.

Asadar, sa revin la pregatirile pentru concurs! Am ales o tema, un cap impodobit cu flori in loc de par. Florile le-am asezat pe o sculptura in lemn, pe care mi-a pregatit-o prietenul nostru de familie, Caius Rotaru. Am lucrat trei saptamani pentru a realiza lucrarea. In total, am avut in aranjament 12 specii diferite, pe care le-am lucrat dupa modele reale din curtea mea. A fost o munca enorma, multe, multe zeci de ore de migala, sute de petale si de frunze. Iar partea aceasta a fost doar inceputul emotiilor. A urmat povestea cu transportul. Aceasta este mereu o mare provocare, cand e vorba de flori din zahar. Exista riscul de a le rupe, de a le sparge. Pasta de zahar, dupa ce se usuca, devine casanta. Am aranjat florile pe suport, am definitivat forma, dar nu le puteam transporta asamblate. A fost nevoie sa desfac totul, sa pun suportul intr-un bagaj, iar florile in alt bagaj, in care sa le protejez cat mai bine. Am trecut cu bine si prin aeroport si am ajuns la hotel fara daune, fara pierderi. Am refacut aranjamentul dupa ce am ajuns la hotel si eram gata de intrat in competitie. Este greu de descris atmosfera de acolo. Voi pune cateva poze, dar adevarul e ca abia cand traiesti acele momente simti cu adevarat incarcatura si energia locului. Bineinteles, nu am plecat singura la drum! Fiul meu cel mare m-a insotit, mi-a fost si ghid, si traducator, si fotograf si tot ce a fost nevoie. V-am mai spus si cu alte ocazii, sunt o mare norocoasa: familia mi-a sustinut mereu pasiunea, lucru pentru care le voi fi mereu recunoscatoare!

Lucrarile au fost jurizate de un juriu international. Pentru fiecare categorie in parte, juriul are alta componenta. Presedintele juriului la categoria "Aranjamente florale" a fost (si este mereu) Alan Dunn. Jurizarea este proba de foc prin care trece fiecare competitor. Sunt criterii clare, evaluarea o fac cei mai bine cotati profesionisti din domeniu. Iar eu am avut marea satisfactie de a obtine doua distinctii: Argint si Locul intai pe categorie. Emotie maxima, bucurie de nedescris! Desigur, daca era aur in loc de argint, cred ca nici nu mai aveam unde pune surplusul de emotie! :))) Dar a fost perfect asa! Am lasat loc de "mai bine", loc de evolutie viitoare. Si sa speram ca va exista macar o editie viitoare la care voi participa si imi voi completa portofoliul cu distinctii importante!

In concluzie, pot sa spun doar atat: Cake International este o experienta de neratat, macar o data-n viata!

Ce este un curs?
Ce avantaje poate aduce?
Se poate si fara?
De ce ar alege cineva cursurile mele?
Sunt intrebari pe care e firesc sa ni le punem.
Am sa va spun ce cred eu despre asta.
Să le luăm pe rând!
Ce este un curs?
Un curs este o interactiune multidimensionala, o impartasire pe mai multe planuri: profesional, intelectual, emotional. Nu e doar o informatie seaca, o tehnica explicata si atat. Poate ati observat ca, de cele mai multe ori, impactul pe care il are o persoana asupra noastra, atunci cand o vedem pentru prima data, este unul emotional: ne place, ori nu ne place acea persoana. Cu cei care ne plac, interactionam usor, de la ei primim cu drag ceea ce ne ofera, in ei avem incredere si simtim ca interactiunea cu ei este benefica. Daca nu iti place un om, daca nu ai incredere in el, parca nici oferta lui nu ti se pare atragatoare.
Ce avantaje iti poate aduce un curs?
In primul rand, informatia pe care o primesti este una concentrata, fiind rezultatul unei experiente anterioare. Eu am invatat de una singura la inceput, apoi am mers la cursurile a doi instructori de exceptie din domeniu, carora le sunt recunoscatoare si acum: Robert Haynes si Alan Dunn. Le multumesc din inima, sunt onorata ca am avut zile minunate de curs, zile care mi-au adus clarificari importante si m-au imbogatit in cunoastere! E buna experienta personala, autodidacta, pentru ca inveti din propriile greseli. Dar interactiunea cu un instructor vine cu informatie structurata, organizata, bazata pe alta perspectiva si alta experienta fata de cea proprie. Iar rezultatele se vad intotdeauna, cu conditia ca informatia primita sa fie apoi aplicata.

Un curs inseamna economie de timp. Instructorul, datorita experientei sale, iti transmite rezultatele muncii sale de ani de zile, scurtand, in acest fel, parcursul tau. Cautarile tale pot merge mai departe ulterior, dupa ce ai asimilat cele invatate la curs, pentru a desavarsi aptitudinile nou dobandite. De aceasta data, nu mai pleci de la zero, ai deja o baza pe care poti construi mai departe. 

Nu in ultimul rand, participarea la un curs te face sa fii mai bun observator. In cazul cursurilor de flori realiste, este imposibil sa modelezi fara sa studiezi modele reale. Un curs serios te familiarizeaza inclusiv cu felul in care sa observi modelele. Te obliga sa devii atent la forme, la culori,nuante, numar de petale, sepale, frunze, la modul in care sunt toate acestea construite, sustinute si armonizate intre ele. Consecinta: nu mai poti trece pe langa o floare fara a observa aceste lucruri care, incet-incet, devin o rutina, una extrem de placuta, plina de farmec si de noi descoperiri uimitoare.
Se poate si fara?
Desigur! Doar ca demersul va fi ceva mai indelungat, poate si mai ezitant, dar foarte provocator! Stiu cum e, nu am uitat! Si, exact din acest motiv, sunt atenta la ceea ce simte si traieste un incepator. 

Atunci cand inveti dupa tutoriale, aplici asa cum percepi tu tehnicile. Daca ai aplicat gresit si nu ai pe cineva langa tine, o persoana pe care sa o poti aborda pentru explicatii suplimentare sau feedback, singura varianta este sa refaci lucrarea si iar sa o refaci, pana in momentul in care vei intelege unde era greseala. Aceasta cale este foarte buna pentru ca, din propriile greseli,  invatam pe termen lung. Singura conditie este sa avem suficient timp.
Oricare ar fi calea pe care o vei urma, important este sa fie inspre evolutie si sa iti aduca multa satisfactie si bucurie!
De ce ar alege cineva cursurile mele?
Îmi doresc ca experiența mea de 16 ani in modelarea florilor, la care se adauga o experienta didactica anterioara de 20 de ani, sa fie instrumente utile in activitățile mele actuale.  
Dar îmi doresc ceva mai mult de atât: as vrea ca fiecare persoană care a ales, la un moment dat, să lucreze alături de mine, fie la cursurile practice, fie la cele online, să descopere în mine mai mult decât un instructor: un OM care nu și-a uitat începuturile, un om empatic, care oferă suport și înțelegere, nu doar tehnici.
Până acum, interacțiunile mele cu cursanții au fost foarte bune. Sunt recunoscatoare pentru toate schimbarile care au aparut in viata mea si care mi-au adus atata bucurie si atatia oameni minunati in cale!  Vă mulțumesc tuturor celor ce alegeți să creștem împreună!

Se intampla in 2014. Octombrie, toamna rece, zile ploioase.

Mergeam spre Bran, era deja seara, ploua torential. Pe asemenea vreme, prea putine lucruri m-ar fi putut imbia sa plec la drum.

Dar drumul acesta era unul special: urmau trei zile de curs cu Robert Haynes, un artist de exceptie, pe care il admiram si care venea pentru prima data sa predea un curs in Romania. Aflasem de la inceputul verii despre acest eveniment si, in momentul in care a ajuns informatia la mine, aveam in cap o singura idee: cumva, nu stiu cum, voi ajunge si eu acolo! Nu stiam daca voi gasi loc, daca voi gasi resurse, daca voi reusi sa imi cumpar trusa de ustensile recomandata, pe care era nevoie sa si-o procure fiecare participant.  Nu stiam nimic din toate astea, dar stiam ca nu voi rata momentul. Si asa a fost. Sustinuta in toate de sotul meu, am ajuns la Bran.

Au fost trei zile de magie. Stiu, e un cuvant puternic, dar eu asa le-am perceput. Nu pentru ca ar fi iesit florile printr-o simpla miscare de bagheta, ci pentru ca omul acesta m-a fascinat. I-am sorbit fiecare cuvant, fiecare gest. Am invatat foarte multe lucruri, am clarificat ce era neclar, am vazut ce inseamna un profesionist la masa de lucru, ce inseamna un perfectionist "nebun" dupa detalii, un artist adevarat.

Pana la acel curs, eu invatasem sa fac flori intr-o maniera autodidacta, dupa tutoriale de pe YouTube, gresind, reparand, invatand din propriile greseli. Grupurile de Facebook erau, in vremea aceea, un mediu foarte prietenos si suportiv. Ne sfatuiam, schimbam idei intre noi, ne impartaseam din ceea ce descopeream si cresteam toate impreuna. Rivalitatea, invidia, egoismul, ca trasaturi umane, or fi fost prezente si atunci, dar nu in felul acesta agresiv si distructiv in care se manifesta in ultima vreme. Primeam si ofeream feedback sincer, ne imprieteneam usor si ne bucuram sincer de realizarile colegelor noastre. Florile devenisera pentru mine o adevarata pasiune. Desi incercasem si alte tipuri de decor comestibil, florile ma multumeau cel mai mult, mi se "lipeau" de mana si de suflet mai mult decat orice altceva. Am inceput sa primesc cereri de a transmite si altora din ce stiam sa fac. Timid, am mai luat la mine in atelier cate o fata, doua. Lucram practic, transmiteam din cunostintele mele si aveam multe satisfactii. Dar, cand Robert a anuntat cursul in Romania, am stiut ca acesta era un moment esential pentru mine. Asa a si fost. Acel curs m-a validat ca instructor de flori din zahar, mi-a dat siguranta ca eram pe calea potrivita, cu sanse de a merge inainte si de a avea rezultate foarte bun

A trecut timpul, am continuat sa predau flori, am avut niste ani extraordinari, cu satisfactii multe si cu foarte multi oameni pe care i-am cunoscut. Tuturor le-am povestit despre inceputurile mele si despre acest formator deosebit. Pe toti i-am indemnat sa-l urmareasca, sa-i urmeze cursurile, daca vor avea oportunitatea.

Poti si tu sa il urmaresti si vei vedea ca toate aprecierile mele sunt extrem de justificate. Gasesti mai jos link spre site-ul sau.

Multumesc, Robert Haynes!

Click aici: https://sugarflowerstudio.co.uk/robert-haynes/

Oare putem vorbi despre o varsta perfecta pentru a incepe sa modelezi flori? Dar florile din zahar or fi doar pentru fete sau si pentru baieti?

Cred ca toata lumea va fi de acord daca voi spune din start ca povestea este foarte relativa si foarte subiectiva. Unii oameni se nasc talentati si poti vedea cum indemanarea lor se manifesta inca de mici. Altii se nasc talentati, dar nu vezi la ei asta pana mai tarziu, cand anumite circumstante fac ca potentialul lor creativ sa inceapa sa se manifeste. Unora li se pare ca ei niciodata nu ar putea modela, iar apoi se minuneaza cand descopera ca s-au inselat. Sunt situatii si situatii, oameni si oameni. Eu insami am crezut ca modelajul nu e pentru mine si, iata, mi-am descoperit pasiunea cand ma apropiam de varsta de 50 de ani! Si ce pasiune! Efectiv, mi-a schimbat total viata!

De-a lungul timpului, cei mai multi cursanti ai mei au fost adulti. Majoritatea, fete, dar au fost si cativa baieti. Si cu totii au reusit sa incheie cu brio cursul, iar florile lor au fost dovada clara ca orice este posibil.

Printre ei, am avut (si inca mai am) si minori, elevi de liceu. Despre ei am sa spun cateva cuvinte.

Primul meu foarte tanar cursant avea 15 ani. Se intampla prin 2014 povestea. Il remarcasem prin grupurile de Facebook si eram surprinsa de pasiunea lui pentru decorat torturi. Se informa, se documenta, aplica ce gasea nou, parea foarte interesat si pasionat. A ajuns la Beclean intre Craciun si Anul Nou si am lucrat impreuna doua zile. Am fost absolut impresionata de seriozitatea lui si de cat de mult ii placea sa lucreze. Si ce indemanare avea, nu mai zic!

Urmatorul cursant a fost tot baiat. In 2016. De data asta, ceva mai mare, dar tot minor. Pe el il vazusem deja intr-un show culinar, pe un post de televiziune romanesc. Pasiunea lui era clara, nu aveam dubii ca il preocupau deserturile, chiar daca nu stiam cum sta pe partea decorurilor modelate. Ei, a fost o placere sa lucrez cu el! Extrem de receptiv, de indemanatic si de talentat! Am reusit sa facem niste flori minunate in cele doua zile de curs practic!

A treia experienta este recenta. Tot 15 ani, domnisoara, de data aceasta! Extrem de indemanatica, de talentata, este pasionata de tot felul de activitati handmade. Cu ea ma intalnesc saptamanal. Si constat ca este un ritm foarte potrivit pentru ca abilitatile dobandite sa se fixeze si sa devina operative la urmatoarele sesiuni practice. Atat de atent urmareste ce lucrez eu, atat de bine aplica ceea ce ii demonstrez, incat aproape ca nu poti deosebi petalele ei de petalele mele. Sunt foarte increzatoare ca, daca va continua sa lucreze, va face lucruri absolut minunate!

Va las si cateva poze cu cei trei elevi minunati ai mei. Sunt foarte mandra si multumita de ce am reusit sa modelam impreuna!

Pentru mine, personal, varsta cursantilor sau experienta lor anterioara nu sunt relevante. Am lucrat la fel de bine cu acesti copii ca si cu cursante de 70 de ani. Cred ca important este sa simti atractie spre lucrurile migaloase, sa iti placa ceea ce faci, sa ai rabdare si sa iti dai timp suficient pentru a parcurge intregul proces cu aceeasi bucurie cu care iti privesti rezultatul final.

Daca si tu modelezi si vrei sa ne impartasesti cum a fost pentru tine inceputul acestei activitati, iti multumesc inca de pe acum!